True

Cu toţii suntem dependenţi de ceva. Fie că e acel cineva care te face să zîmbeşti incontrolabil atunci cînd pur şi simplu se uită la tine cu o privire senină...fie că e ciocolata sau ingheţata care te transpune în primii cei mai frumoşi 10 ani din viaţa ta. Şi poate singurii. Eu sunt dependent de fotbal , un joc pe care îl găsesc într-o melodie, într-un dans sau într-un episod din serialul preferat.

Viaţa de fotbalist e ceva ce se dobîndeşte atît de greu şi durează atît de puţin încît nu am cum să nu mă întreb de ce unii jucători nu pun atîta preţ pe un lucru atît de rar. Poate tocmai de-aia. Sunt dependent de vizionarea meciurilor. Pentru ca vreau, pentru că îmi plac şi pentru că, deşi poate sună stupid, mă fac sa mă simt complet. Fac un moment enervant, sau plăcut să fie şi mai important. Şi sunt cîteva meciuri văzute de-a lungul timpului pe care le ţin minte cap-coadă.

Sunt dependent de jocul în sine, de momentele alea în care simt că nu mai pot repsira de emoţie, de fazele pe care le fac cu atîta plăcere şi acurateţe, de secundele în care mă simt inteligent după ce execut un dribling reuşit, sau de minutele în care stau şi mă uit cu gura căscată la un coechipier care printr-o execuţie superbă, mi-a dovedit că nu ştiu aproape nimic despre fotbal. Cam, filosofic,... nu... dar, aşa se întîmplă de fiecare dată cînd încerci să materializezi emoţiile şi ceea ce simţi... într-un articol.

Gata... să trecem la ceva mai global pentru fotbalul nostru... casă zic asa -„MD” În curînd naţionala Moldovei de fotbal începe un nou ciclu de calificare la mondial. - Mamă şi ce mondial... brazilian, în adevăratul sens al cuvîntului, cu soare, mare, litoral, dans şi mult, mult verde. Verde care lipseşte cu desăvîrşire în aceste zile de pe meleagurile noastre... de aceea Naţionala joacă în Turcia... nu ştiu..o fi bine ...o fi rău... important e că joacă, - cu Bielorusia, un adversar bun, care este în creştere, cu ehipa de tineret calificată la Olimpiadă şi alte merite în ultimul timp... UN TEST UTIL, vorba antrenorilor... care sper să pună anumite întrebări, să găsească mai multe răspunsuri... şi să stabilească măcar cîteva certitudini (la jucători mă refeream) După care trecem printr-o vară... în care vom viziona la televizor CAMPIONATUL EUROPEAN din ţara vecină... şi iată toamna plină de speranţe ca-ntoteauna... Debutul în preliminarii...cu ENGLAND... un adversar de temut, cu multe vedete, valori, istorie...ce să mai... ei au inventat acest joc. Deja tremurăm... Şi cam aşa este. Normalitatea este frumoasă numai prin comparaţie cu anormalitatea. Anormal ar fi să batem ANGLIA.... Ce să zic?....

Normalitatea e banala pînă cînd ieşi din ea, cum ar fi o serie de victorii care ar deschide cu şanse mari drumul spre calificare...hmmm... apare riscul de a pierde ceva important, pentru o naţiune întreagă, apare responsabilitatea... şi atunci ai vrea din tot sufletul sa te intorci acolo - la normal. Tocmai de'aia totul e aşa cum e, pentru ca nu apreciem absenţa durerii, fizice si psihice, pentru ca vrem mereu sa iesim din banal, sa facem ceva interesant,.. vrem să luptăm pentru calificare la mondiale, chiar cu riscul de a ne cauza durere... - cum ar fi ratarea calificării. Şi cînd doare nu ştim ce sa mai facem ca să nu mai fie aşa. Atunci cînd nu ne doare, ni se pare totul plictisitor, monoton. Pînă cînd începe sa înţepe ratările... şi ne gîndim ca am da orice să nu mai simţim asta. Şi poate ca e mai bine sa ne doara din cînd în cînd, ca să cunoastem sentimentul şi data viitoare să nu mai greşim. Cred că e timpul să ajungem să ne doară... cum îi doare la moment pe SLOVENI, LETONI sau pe ROMÂNI.

Această aşa zisă „durere” (cauzată de ratarea unei calificări) în realitatea existenţei actuale se poate impune prin ceva anormal ... cît mai multe victorii în preliminarii. Dacă am avea o participare la un turneu final, am percepe altfel înfrîngerile şi victoriile. Revenind la naţionala noastră aş vrea să zic mai multe critice... dar... nu... M-am săturat să vreau să fac liste cu ce e bine şi ce e rău, să vreau să trec pe o foaie avantajele şi dezavantajele. Vreau la mondiale, vreau să văd totul într-o lumina nouă.

Roman CENUŞĂ